În lumină purpurie ochii ei strălucesc albaştrii.
Gândurile i se aşează în legănat uşor,cu vânt în spate şi surâs pe chip.Mâinile îi tremură spasmodic.E frig.Aşteaptă în stropi de ploaie.Pielea îi e rece.Anonimatele din mintea ei răsună,tremură.
Cu ambele mâini îşi strânge amintirile,înghesuite în valiză rămase acum,grăiesc în şoapta de teamă sa nu-i întoarcă drumul.Pleacă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

multumesc:)
RăspundețiȘtergerevine spre mine.se indreapta,nu?mi-e dor de acei ochi albastrii.tare.
RăspundețiȘtergere